Treceți la conținutul principal

Se încheie o eră și începe una nouă


Lumea se schimbă sub ochii noștri și suntem purtați cu o viteză uluitoare spre o lume de care nu putem avea habar pentru că nimeni nu a mai trăit în timpul vieții așa ceva vreodată, indiferent de vârsta pe care o are.


Gregg Braden și convergența ciclurilor de schimbare

Gregg Braden (autor de succes și om de știință vizionar, recunoscut la nivel internațional ca pionier în crearea unei punți între știință, spiritualitate și lumea în care trăim) vorbește despre aceste schimbări și despre convergența ciclurilor de schimbare de ani buni. Și cu toate aceste în mass-media mainstream/ oficială nu auzim despre așa ceva. Este vorba despre 3 (trei) cicluri mari naturale care converg în acest moment. Acest lucru s-a mai întâmplat odată... cu vreo 5000 de ani în urmă.

Primul ciclu: schimbarea climatică. Cred că suntem toți conștienți de faptul că suntem în mijlocul unei schimbări climatice. (Ce nu știm este că această  schimbare climatică ar fi avut loc chiar dacă nu ar fi existat oameni pe pământ!!!). Doar această schimbare ar fi suficientă să răstoarne lucrurile la 180 de grade (modul cum gândim, modul în care ne cultivăm hrana, modul în care împărtășim resurse, modul în care interacționăm unii cu alții). Însă faptul că au loc toate în același timp face ca impactul să fie mult mai puternic.

Al doilea ciclu: schimbarea sistemului economic. De fapt ne aflăm în la finalul unui ciclu economic și, implicit, la începutul altuia. (Și nu este vorba numai despre bani, despre cum arată și cum se tranzacționează, ci și de modul în care oamenii lucrează împreună, modul în care împărtășesc informații și resurse).

Al treilea ciclu: conflictul interuman. Puțină lume a auzit de acest ciclu. Conform cercetărilor științifice există o legătură majoră între conflictul interuman și ciclurile cosmologice. Acestea sunt influențate de variațiile câmpurilor magnetice dintre pământ și soare, care au impact asupra câmpului magnetic al inimii. Când câmpul magnetic dintre pământ și inimă este puternic, noi suntem mai cooperanți și mult mai puțin agresivi. Când acest câmp magnetic este slab, suntem mai agresivi, mai temători, mai suspicioși.

 


Anul 2020, an de vârf în ceea ce privește ”conflictul interuman”

În aceste momente suntem foarte vulnerabili și susceptibili, iar știrile creează o panică extremă, care nu-i este de folos niciunuia dintre noi, din contră. Anul 2020 fiind an de vârf în ceea ce privește ”conflictul interuman” îndrăznesc să cred că această pandemie este varianta soft la ceea ce se putea întâmpla (cu siguranță un conflict armat ar fi fost cu mult mai grav... însă dacă nu avem grijă situația ar putea degenera oricum).

Un lucru este cert, trebuie să ne păstrăm calmul. (Știu, nu este întotdeauna simplu, mai ales când observi incoerența dintre măsurile care se iau la nivel de stat, precum și știrile inflamate și haotice care instigă la panică). Deși e normal să te enervezi, să te revolți sau să te îngrijorezi (iar această stare de panică este mai îngrijorătoare decât virusul în sine), trebuie să faci o alegere conștientă și să-ți muți focusul spre interior.
Eu, când simt că mă cuprinde îngrijorarea, aleg să mă rog. Iar pentru asta nu am nevoie să fiu într-o biserică sau să spun o anumită rugăciune, este suficient să simt cu toată inima. De fapt asta este cel mai important - să simțim. Cuvintele contează mai puțin. Dumnezeu înțelege. Iar când aceste cuvinte nerostite vin din inimă sunt cu mult mai importante decât orice „dat mărunțel din buze” în timp ce gândul îți zboară cine știe pe unde.
Ce Îl rog pe Dumnezeu zilele astea (suntem tare buni la cerșit favoruri, nu-i așa?!...), îl rog să aibă grijă de noi toți, să ne dea claritate și să ne dea credință (că nu degeaba se spune că dacă am avea credință cât un grăunte de muștar, am putea muta munții din loc). Pentru că dacă noi nu devenim mai buni, mai înțelegători, mai iertători (adică mai iubitori), nu avem nici o șansă. Grija pe care o avem unii față de alții este salvarea noastră, exact ca în „Parabola lingurilor lungi”. (pe care o puteți găsi aici).

Sunt sigură că dacă ar exista un minim de bun simț și de discernământ, situația ar fi cu mult mai ușoară pentru noi toți.


Biologia stresului

Corpul uman este asemenea unui întrerupător ON/ OFF - deschis/ închis - este fie într-o stare de iubire, fie într-o stare de frică (indiferent de sentimentele specifice în care se traduce aceasta). Nu poate fi în ambele stări în același timp. Când suntem în starea de iubire, corpul este relaxat și se concentrează pe creștere, vindecare, regenerare. Sistemul imunitar este în funcțiune și lucrează la parametri optimi.

Când suntem în starea de frică, corpul este în ”fight or flight” - luptă sau fugi -, sângele este redirecționat de la creier către extremități (deci implicit nu mai gândim clar), pentru a ne putea lupta sau pentru a fugi de un pericol iminent. Însă atunci când ne este frică (când suntem stresați), sistemul imunitar nu mai funcționează, pentru că supraviețuirea devine o prioritate în favoarea creșterii, regenerării, vindecării. Așa că... sistemul imunitar nemaifiind în funcțiune, sunt șanse mult mai mari să ne îmbolnăvim, pentru că nu mai are cine să se lupte cu virușii și orice alți agenți patogeni... Și exact asta se întâmplă în acest moment. Sistemul imunitar ne este slăbit de panică, îngrijorare sau furie, aflându-se în stare de stres 24/24 h, iar noi suntem mult mai predispusi la îmbolnăviri. (Și se poate să mă înșel, dar cineva are de profitat de pe urma aceastei situații.)


Ce putem face?

Putem să rămânem calmi și să nu cedăm în fața fricii și isteriei create. Iar asta nu este întotdeauna ușor. Dar așa cum panica ne afectează pe noi toți, dacă nu suntem atenți, la fel se întâmplă și cu starea de liniște și calm. Aceasta are efect asupra celor din jurul nostru, indiferent dacă ne dăm seama sau nu de acest lucru. Iar în acest moment avem nevoie de fiecare insuliță de liniște și calm.


Cum facem asta?

1.       Primul lucru care îmi vine în minte este prin rugăciune (în felul meu, nu am nevoie de un loc special, nu trebuie să spun lucruri extraordinare, doar trebuie să simt din toată inima). Tu optează pentru ce ți se potrivește: citești rugăciuni, te rogi cu propriile cuvinte sau poate preferi să meditezi... S-au format deja grupuri de rugăciune și de meditație, atât la noi cât și în întreaga lume (e binecunoscut faptul că puterea rugăciunii/ meditației este cu atât mai mare, cu cât numărul de persoane este mai mare).


2.         Altă sugestie poate fi să ne concentrăm pe actele de compasiune/ bunătate pe care oamenii le fac în astfel de momente dificile și să încercăm eventual să facem și noi mici acte de bunătate (niciunul nu este prea mic). De exemplu, poți să îți ajuți vecina de 65 de ani care nu mai are voie să iasă din casă, sau poți să suni un prieten cu care nu ai mai vorbit de mult sau să încerci să aduci liniște cuiva speriat de toată situația asta.

3.        Putem să râdem (de preferat cu motiv... 😊), fiind bine cunoscut faptul că râsul este cel mai bun medicament, deoarece stimulează sistemul imunitar. (Adu-ți aminte de  ce anume te amuza în copilărie: să fie filme cu Stam și Bran? Sau poate desenele cu Tom și Jerry? Sau poate îți plac filmulețele cu pisici amuzante... Lista cu siguranță nu se oprește aici. Folosește-te de aceste resurse ca sa îți schimbi starea de spirit.)

4.        Ne putem dedica unor activități care ne pasionează sau ne aduc bucurie. Aici lista este nesfârșită, pentru că fiecare este diferit și preferă lucruri diferite. Amintește-ți de acele mici proiecte pe care le-ai tot amânat din lipsă de timp. Acum ai timp pentru ele.

Marea problemă ar putea fi faptul că multora dintre noi le este teamă să stea singuri pentru mai mult timp, pentru că s-au obișnuit, de prea multă vreme, să le facă altcineva programul: școala, serviciul, activitățile copiilor, etc. Cred mai simplă metodă pentru a liniști sistemul nervos este să respirăm din ce în ce mai lent (numărăm 1-2-3-4 pe inspirație, 1-2-3-4-5-6-7-8 pe expirație), iar EFT (Emotional Freedom Technique) ne ajută să ne și eliberăm de bagajul emoțional pe care-l purtăm după noi de prea multă vreme.

Mai multe detalii despre această tehnică simplă și la îndemâna oricui, găsiți pe site-ul Nicoletei Nistor: www.eftforyou.ro
Iar cunoscătorilor de limbă engleză îi recomand cu mare drag și pe Nick Ortner și pe Brad Yates.
(Dacă puneți în practică măcar ceva din cele de mai sus, cu siguranță vă vor fi și de folos.)


Mie îmi mai place să caut rezultatele pozitive cu care ar putea veni această criză (provocată sau nu). Ea are potențialul de a ne schimba pe toți în bine, de a ne întoarce la noi înșine, de a ne arăta ceea ce este cu adevărat important pentru noi. Depinde de noi cum alegem să privim lucrurile, pentru că de schimbat ne vom schimba și vom fi schimbați fie că ne place sau nu, fie că suntem sau nu de acord.

Hai să alegem să ne întoarcem la noi înșine, să alegem să ne întoarcem la credință, să alegem să nu mai fim roboți, să alegem să trăim (nu doar să existăm).


Sursă: [fotografii]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Omul care a mutat un munte

A fost odată, în nordul Indiei, un om foarte sărac pe nume Dashrath , care pentru a-și întreține familia lucra cu ziua pământul pentru moșierii din satele învecinate. Munca era istovitoare, soarele arzător, iar pentru a face față oboselii, Phaguni, soția lui, îi aducea la prânz apă și merinde. În fiecare zi ea traversa muntele abrupt și accidentat, căci nu exista nici un drum care să lege satul lor de localitățile învecinate. Într-una din zile însă, Phaguni se împiedică de o piatră, scăpă din mână ulciorul cu apă, care se sparse, și alunecă câțiva metri, rănindu-se la picior. Își continuă drumul șchiopătând. Trecuseră câteva ore de la prânz, când Dashrath își văzu soția sosind cu lacrimi în ochi. Îngrijorat din cauza soției sale, luă în acel moment o decizie: ”Acest munte a distrus atâtea vase, a rănit atâția oameni, unii și-au pierdut chiar viața încercând să-l traverseze. Iar acum însăși soția mea este rănită. Chiar de-ar fi să-mi ia o viață întreagă, tot voi ciopli un drum în m

Există 4 tipuri de traume

Trauma este o energie căreia nu i s-a permis să se exprime într-un mod safe. (Lee Harris) Probabil cel mai simplu mod de a defini trauma este ”ceva ce ți s-a întâmplat, dar nu ai avut parte de sprijin, comunitate, resurse sau capacitate de a procesa pe deplin acea experiență emoțională la momentul respectiv, astfel încât aceasta rămâne blocată în corp, tocmai pentru că nu ai reușit să închizi acea buclă de sres emoțional.” Există 4 tipuri de traume pe care le putem experimenta: 1. Traume cu ”T” mare , acestea fiind lucrurile majore care ni s-au întâmplat și care au lăsat o amprentă profundă asupra noastră.  2. Traume cu ”t” mic - acestea sunt lucrurile mai mici care se întâmplă zilnic, dar se cumulează, și pe termen lung au un impact asupra sistemului nostru nervos, împiedicându-ne să avem bunăstare în viața noastră.  Pentru că fiecare este unic, iar unii dintre noi sunt mai sensibili decât alții, este posibil ca ceea ce reprezintă o traumă cu t mic pentru cineva să fie o traumă cu T

Elena's Bookclub - ”Conversații cu Dumnezeu”

Recomandarea de carte din această lună este ” Conversații cu Dumnezeu ” (vol. 1) de Neale Donald Walsch . Neale Donald Walsch nu se consideră un Mesia al unei noi religii, ci doar un om nemulțumit care, într-o zi, s-a așezat cu stiloul în mână și cu câteva întrebări grele în suflet și în timp ce își nota întrebările pentru Dumnezeu, a realizat că El îi răspunde. Rezultatul este o carte despre adevăruri eterne și accesibile tuturor. În acest volum, Neale Donald Walsch adresează întrebări legate de probleme personale: dragoste și credință, viață și moarte, bine și rău, prosperitate, natura adevărului spiritual și relația cu Dumnezeu. Din dialogul cu Divinitatea se desprind răspunsuri clare și ușor de înțeles. Primul volum din “ Conversații cu Dumnezeu ” marchează începutul unei serii de cărți care, de la publicarea sa în 1995, a schimbat milioane de vieți și, care și azi, inspiră cu aceeași putere oameni din întreaga lume. " Conversații cu Dumnezeu " este o carte care merită ci